Un cimitir din municipiul Botoşani este un adevărat muzeu de artă funerară în aer liber. Are o vechime de aproape 200 de ani şi a aparţinut comunităţii armene, destul de numeroasă acum două veacuri în târgul Botoşanilor. Aici se află printre cele mai spectuloase monumente funerare din România, fiecare cu o vechime considerabilă şi cu o poveste extraordinară. 

Aproape de bariera Suliţa, lângă una dintre cele mai importante ieşiri din municipiul Botoşani către vama de la Ştefăneşti, cu Republica Moldova, se află cimitirul Eternitatea. Este cel mai mare loc de veşnică odihnă a municipiului, dar şi zona care ascunde o adevărată comoară patrimonială şi un obiectiv turistic unicat în România.
Este vorba despre cimitirul armenesc, un adevărat muzeu în aer liber dedicat artei funerare de acum două secole. ”Este unul dintre cele mai spectaculoase şi inedite obiective turistice, din domeniul patrimoniului, din România”, spune Florin Simion Egner, membru al comunităţii armene din Botoşani şi un specialist în istoria locală a acestei comunităţi.

Simbolurile puterii şi ale nemuririi într-un loc unic 

La cimitirul armenesc se ajunge pe o alee lăturalnică, pietruită. Dincolo de porţile acestuia se află istoria de două secole a unei dintre cele mai puternice şi bogate minorităţi etnice din târgul Botoşaniului. Istoria armenilor botoşăneni începe, spun reprezentanţii comunităţii, cel mai probabil înainte de întemeierea Principatului Moldovei, atunci când au migrat masiv şi s-au aşezat în aceste ţinuturi. Alegerea ţinutului Botoşaniului nu a fost întâmplătoare, armenii fiind negustori, iar prin acest teritoriu trecea celebrul drum de la Marea Neagră şi gurile Dunării la târgurile Poloniei şi Marea Baltică. De altfel se spune că armenii au fost alături de români întemeietorii târgului Botoşanilor, o aşezare medievală prosperă. Începând cu secolul al XIX lea, negustorii armeni devin arendaşi şi mai apoi moşieri, iar comunitatea acestora cunoaşte o prosperitate fără precedent.

Dacă până la jumătatea secolului al XIX lea negustorii armeni se mulţumeau cu pietre tombale la căpătâiul defuncţilor, odată cu creşterea puterii şi averii acestora, monumentele funerare armeneşti, la Botoşani, au devenit adevărate simboluri ale puterii sociale şi financiare. Un lux, pentru care bogaţii moşieri sau politicieni de origine armeană nu se uitau la bani.

”Monumentele funerare din cimitirul armenesc sunt unicat. Comunitatea armenească a prosperat, iar o seamă de membri ai acesteia erau oameni cu o potenţă financiar extraordinară. Aceste monumente funerare reprezentau un statut social, dar şi o înclinaţie către estetică, către artă, a acestor oameni bogaţi dar, evident şi educaţi. Erau simboluri ale statutului şi un mod de a rămâne veşnici prin artă”, spune Florin Simion Egner.

Armenii bogaţi au început să fie îngropaţi pe acest teren începând cu sfârşitul secolului al XVIII lea. Apogeul artei funerare armeneşti însă a început în anul 1850, atunci când familia Grigoroşianu a donat pământul comunităţii armene, amenajându-l într-un cimitir bine organizat. Mai mult decât atât, în 1885, Anna Pruncul, soţia bogatului armean Avedic von Pruncu, a ridicat o biserică pentru a deservi acest cimitir. Biserica se află şi astăzi în mijlocul cimitirului, plin cu monumente funerare impresionante, adevărat opere de artă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here