Eate bine cunoscut faptul că emoji au devenit, fără îndoială, un instrument important în comunicarea online.  Potrivit  cnn.com, peste șase miliarde de emoji sunt folosiți zilnic în limbajul virtual.

Astăzi ele sunt chiar oficial clasificate ca artă. În 2016, Muzeul de Artă Modernă din New York a adăugat emoji la colecția sa permanentă,  mai exact, 176 de emoji-uri originale, proiectate de inginerul de software Shigetaka Kurita, în 1999, în Tokyo.

Emojiurile originale ale lui Kurita, licențiate de MoMA, stau acum alături de lucrările lui Pablo Picasso și Jackson Pollock. La sfârșitul anilor 1990, Kurita, care lucra pentru NTT DoCoMo, unul dintre cei mai mari operatori japonezi de telefonie mobilă, a fost implicat în dezvoltarea celui mai important sistem de navigare pe internet, specific pentru telefonul mobil. Având în vedere limitările de afișare în primele ecrane japoneze de telefon inteligent, Kurita a decis să dezvolte pictograme pentru a face afișarea informațiilor mai eficientă.

Luând numele lor din cuvântul japonez pentru „caracterul imaginii”, s-au născut emoji.

”Limba emoji”

Ceea ce face limba engleză, japoneză sau swahili de exemplu este prezența a două lucruri: cuvinte și reguli, iar natura unică a acestei organizații ne permite să exprimăm idei complexe și subtile care nu pot fi exprimate prin alte sisteme de comunicare.

Limbajul este organizat în unități semnificative, cum ar fi cuvintele, și un sistem de reguli – o gramatică – care ne permite să ne compunem cuvintele și să exprimăm totul, de la un zâmbet larg de fericire,  la o observație banală despre vreme. Toate acestea concentrate în acele pictograme mici.

Emoji-urile au un „vocabular” de departe, mult mai mic decât cuvintele existente într-o limbă. În timp ce noi emoji-uri sunt introduse în fiecare an, tot nu sunt suficiente pentru a înlocui măcar jumătate din cuvintele scrise. Există însă o problemă.  Dificultatea de a exprima idei abstracte folosind o formă pictografică. Minciunile, zâmbetele, starea de tristețe sau de îngândurare se pot exprima ușor. Dar cum putem să reprezentăm, de exemplu, „șovinism”, „feminist”, „etic” sau „iconoclastic” în emoji? Așadar o „limbă” emoji nu poate suplimenta vocabularul classic alcătuit din litere și semene de punctuație.

Comunicarea emoțiilor în era digitală

Deci, dacă emoji nu este o limbă, atunci ce este? Unii văd emoji ca pe un limbaj al adolescenților și se duc înapoi în vremurile întunecate ale analfabetismului. Dar această prejudecată în mod fundamental înțelege greșit natura comunicării și, în acest mod, subestimează radical rolul potențial și avantajos al emoji-ului în epoca digitală ca instrument de comunicare.

Comunicarea digitală ne oferă un canal important de comunicare în viețile noastre sociale și profesionale tot mai conectate. Emoji ne permit să exprimăm mai bine tonul și să oferim indicații emoționale; Iar la rândul nostru, destinatarii noștri sunt mai în măsură să interpreteze ceea ce dorim noi să transmitem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here