Din 2020, nu vor mai primi avize de construcție decât clădirile care își produc singure energia electrică.

Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European privind performanța energetică a clădirilor prevede la articolul 9 că: (a) până la 31 decembrie 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero; (b) după 31 decembrie 2018, clădirile noi ocupate și deținute de autoritățile publice sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Deci: România trebuie să învețe rapid lecția de electricitate!

În curtea Universității Politehnice  din București s-a construit, pentru uz didact, o clădire cu două apartamente care nu are calorifere și în care nu trebuie deschise geamurile pentru a aerisi. Se numește casa pasivă și este cercetată pentru motive care, să spunem așa, ne ”suflă în ceafă”.

Conform Proiectului Strategiei Energetice a României pe anii 2016-2035, rezervele certe cunoscute de petrol pot susține un nivel actual de consum, în lume, doar până în anul 2040, iar cele de gaze naturale până în anul 2070. După care s-ar putea să asistăm la prăbușirea civilizației carbonului. Pentru ca aceată prăbușire să fie cât mai lină, oamenii de știință și responsabili în deciziile politice mondiale majore pregătesc ”civilizația energiei electrice”.

”Dupa criza petrolieră din anul 1973 a apărut un interes ridicat în proiectarea clădirilor eficiente din punct de vedere energetic, mai ales în condițiile în care consumul non-industrial este de 40% din totalul de energie primară. Astfel a luat naștere și conceptul de <case pasive>, inițial ca un proiect pilot susținut de Landul Hessen, care s-a extins mult în Europa, ajungând la peste 250.000 în prezent”, ne-a spus ing. dr. Vladimir Tanasiev, conducătorul proiectului ”casa pasivă” din Universitatea Politehnică București.

Casele pasive sunt acele clădiri care asigură un climat confortabil pe parcursul întregului an cu un necesar minim de energie pentru încălzire sau răcire. Acest tip de clădire își produce singur energia necesară consumului, pe de o parte, și conține elemente de construcție care îi asigură un consum redus de energie pentru menținerea unui climat interior optim. Aceste imobile folosesc energie electrică pentru încălzire, răcire și pentru menaj. În cazul casei pasive din Politehnică, încălzirea și răcirea se face prin intermediul unei pompe aer-aer, care folosește electricitatea produsă de panourile solare de pe clădire și enegia termică a pământului, de la adâncimea de 80 de metri. Pompa de căldură circulă aerul prin țevile subterane, unde acesta preia temperatura subterană de 10 grade Celsius, o aduce la suprafață și, în în funcție de anotimp, suplimentează necesarul de căldură sau răcorește încăperea. Schimbul de temperatură se face prin gurile de ventilație din camere – adică nu prin calorifere. De asemenea, zidurile imobilului trebuie să asigure o izolare perfectă pentru a nu avea pierderi de energie.

”Pentru a realiza o casă pasivă trebuie să respectăm trei condiţii de bază: un consum redus de energie, ceea ce înseamnă că pentru încălzire necesarul de energie trebuie să fie mai mic de 15 kilowaţi-oră pe metru pătrat, pe an. Asta înseamnă de fapt o reducere de 10 ori faţă de o casă nou construită clasică. Trebuie să fie etanşă, adică la o diferenţă de presiune de 50 de Pascali între interior şi exterior schimburile de aer trebuie să fie mai mici de 0,6 într-o oră. De asemenea, necesarul total de energie primară trebuie să fie mai mic de 120 de kilowaţi oră pe metru părtat – unde sunt incluse absolut toate consumurile generate de o clădire”, ne-a explicat Vladimir Tanasiev.

Într-un imobil obișnuit schimburile de aer între exterior și interior sunt mult mai mari. De asemenea, utilizatorii deschid de multe ori geamul pentru aerisirea spatiului făcând risipă de energie. Casa pasivă utilizează un sistem de ventilație care asigură un aer proaspăt în clădire care o și încălzește sau răcește, în funcție de anotimp.  Cu alte cuvinte într-o casă pasivă nu este necesară deschiderea geamului.

Proprietarii de case pasive vor fi și producători naționali de energie

Proprietarii de case pasive vor putea câștiga bani fără să facă nimic. Iată cum: chiar dacă au autonomie energetică, proprietarii vor fi conectați totuși la rețeua națională și vor pompa în aceasta surplusul de energie realizat. Administratorul rețelei va fi obligat să plătească acestă energie sub formă de certificate verzi, conform unei legislații speciale. Proprietarii de case pasive vor deține contoare speciale, care vor înregistra traficul de curent dinspre casa pasivă către rețea, sau invers, contorizând cu exactitate sumele datoare producătorului casnic de electricitate.

”Metodologia realizarii unei case pasive a fost dezvoltată de Institutul de case pasive din Germania și este promovată atât în Uniunea Europeană dar și în țări precum SUA sau Canada. Acum, aceste cerințe deși par simple, definesc un alt mod de construire a clădirii. Institutul de case pasive pune la dispoziția utilizatorilor un program pentru a le permite acestora să introducă caracteristicile elementelor constructive, dar și cele ale instalațiilor de încălzire, pentru a verifica dacă pot primi certificatul de casă pasivă. Programul vine cu o serie de materiale și instalații predefinite ce sunt acreditate de institutul de case pasive, ușurând astfel munca celor care doresc să construiască o astfel de casă”, a explicat Vladimir Tanasiev.

Altfel spus, cel care dorește o autorizație de construcție, trebuie să dovedească din proiect că stăpânește tehnologia inteligenței energetice, iar cercetările din cadrul Politehnicii bucureștene își propun să ajute contructorii în acest domeniu, fie pentru proiecte particulare, fie pentru unele administrative, în viitorul foarte apropiat.

Costurile unei case pasive se ridică în medie la 150 de euro pe metru pătrat și se amortizează în 20 de ani.

Învățați să citiți factura: doar 30% din preț reprezintă consumul de energie electrică

Un alt aspect al domeniului energiei electrice pe care nu multă lume îl știe este că începând cu anul 2012 legislația privind consumul de electricitate s-a modificat în avantajul consumatorului, în sensul că a fost introdusă competiția între furnizori, adică s-a eliminat termenul de consumator captiv.

De unde vine curentul la becul din casă? Sistemul energetic românesc este format acum din producători (hidrocentrale, centrale nucleare, eoliene, fotovoltaice și termocentrale), transportatorul național, care este Transelectrica, transportatorul local, care este distribuitorul, furnizorul, care ne vinde curentul electric de pe factură și, desigur, consumatorul.

Când s-a legiferat această stare de lucruri, în 2012, distribuitorul era și furnizor, de aceea el avea monopol de furnizare pe zone mari ale țării – și a rămas așa în majoritatea zonelor țării, pentru că lumea nu cunoaște legislația. Acum au apărut noii furnizori care pot activa pe acestă piață și care au introdus termnul de concurență, în beneficiul consumatorilor.

Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) are postat pe site-ul propriu lista firmelor furnizorilor de energie electrică care activează pe piaţa cu amănuntul. Asta înseamnă că toţi clienţii casnici pot consulta aceste liste şi îşi pot schimba furnizorul de energie în 21 de zile dacă vor găsi o ofertă mai bună decât cea pe care o au în prezent.
Cum vă puteți alege furniorul, pas cu pas: trebuie să intraţi mai întâi pe www.anre.ro, secţiunea “Info consumatori”. În pagina deschisă accesați rubrica “Operatori economici”, în subcapitolul “Energie electrică”, care la rândul lui are o rubrică numită “Furnizare către consumatori”. Aici vi se va deschide lista celor 53 de firme licenţiate pentru furnizarea energiei electrice pe piaţa cu amănuntul. La fiecare firmă în parte veţi găsi cel puţin un număr de telefon şi o adresă de internet unde puteţi afla detalii despre ofertele firmelor. Dacă veţi găsi o ofertă mai bună decât aceea pe care o aveţi acum, noul furnizor vă va învăţa ce aveţi de făcut. Nu uitaţi că aveţi dreptul de a negocia preţul!
În fine, pentru a produce schimbarea trebuie să notificaţi vechiul furnizor privind încetarea contractului cu 21 de zile înainte, printr-un model pe care îl descărcaţi de pe www.anre.ro. Oricum, noul furnizor vă va învăța tot ce trebuie să faceți – este în interesul lui.
În termen de 42 de zile de la încetarea contractului, vechiul furnizor va transmite clientului factura cu decontul final şi… gata! Procesul de schimbare a furnizorului este gratuit, perceperea oricărei taxe fiind interzisă.

În fine, pentru a putea negocia, trebuie să știi despre ce este vorba pe o factură. De la început trebuie spus că doar 35% din prețul unei facturi la electricitate este curent electric consuamt efectiv! Restul reprezintă taxe.

Ce conține factura de curent

Pe factura de curent a consumatorului casnic, electricitatea consumată se împarte în cea fixată de ANRE, care reprezintă 40% din curentul consumat, şi cea de pe piaţa liberă, care reprezintă 60% din factură. În acest moment, la consumatorii casnici se poate negocia preţul pentru 60% din factură, respectiv cea de la poziţia «Energie activă CPC», adică energia de pe piaţa concurenţială.

Conform calendarului liberalizării, pentru clienții non-casnici liberalizarea s-a sfârșit în 2014, iar pentru casnici se va sfârși la 31 decembrie 2017.

O factură începe cu “Rezervare”, adică taxa pentru un anumit număr de kilowaţi asiguraţi. Următorul capitol este “Energie activă”, care este, de fapt, de două feluri: energie activă reglementată, unde intră tariful kilowatului reglementat, tariful de transport etc.
Aici intră şi pierderile pe reţea, care la noi sunt de 9,5% din preţul unui kilowat. În Uniunea Europeană, media acestor pierderi este de 7,5%. Sub acesta ar trebui să existe un capitol distinct, numit “Energia activă CPC”, adică energia primită din piaţa concurenţială (60% pentru casnici), zona unde putem negocia. Sub ea se află “Contribuţia de cogenerare”, prin care se plăteşte energia de la termocentrale. Dacă nu mai merg eolienele, fotovoltaicele sau hidrocentralele – intră în acţiune termocentralele, siguranța contiuității livrării de energie în rețeaua națională. Pentru ca termocentralele fie pregătite mereu, trebuie să plătim o taxă.

După cogenerare urmează “Certificatele verzi”, o formă de susţinere a investiţiilor în energia verde, susţinere care va dispărea din facturi undeva către anul 2022. Apoi acciza percepută de stat, Taxa radio-TV şi Taxa pe Valoare Adăugată.

Diferența de prețuri reflectă abilitatea fiecărui furnizor de a știi să facă rost de curent electric ieftin de pe piața liberă, pentru clienții săi. Menționăm că cel mai ieftin curent îl furnizează fotovoltaicele, apoi eolienele, apoi hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here